Oradea, 8 decembrie 2007...


...Scrisoare dintr-un prezent adormit...

"Vai, tu, Adi din trecut ce bine graiai cand scriai acele randuri, dar cred ca optimismul, inconstienta specifica varstei si dorul de casa te-au impins sa faci niste presupuneri nefondate. Normal ca nefondate, acestea fiind bazate mai mult pe niste observatii cat sa le numeri pe degetele de la o mana, si mai putin pe experienta de viata.

Ce stii tu despre fericire? De unde stii ce e fericirea cand nu ai un termen de comparatie? Poate ca linistea ce o simti e datorata unei amorteli, unei constante multumitoare care nu te-a facut sa vrei mai mult niciodata. Ma gandesc la starea asta undeva intre fericire si nefericire... nici prea prea nici foarte foarte, nu chiar indiferenta, ci poate totusi ceva mai mult.

Dar oricum, fericirea e un lucru mare, si putin naiva ideea de fericire in lucrurile mici daca acestea sunt efemere si total lipsite de importanta cand privesti cadrul general.

Asa ca, tu Adi din trecut poti sa te multumesti cu momentele tale de fericite, dar ai sa vezi ca nu te vor tine o vesnicie.

Pe de alta parte mi-a placut povestea aia cu regretele. Si nu mai demult de un an gandeam si eu la fel. E o constatare destul de matura, dar cu toate acestea, greu de pus in practica. Mi-e teama ca incertitudinea unor lucruri noi, dorul de vremuri mai bune si frica de necunoscut pun omul pe ganduri si cultiva samburele regretului.

Nu stiu, poate e trecator atat sentimentul de regret, cat si cel de fericire. Poate sunt alternative si se exclud reciproc. Un om fericit are regrete oare? Sau un om apasat de regret poate fi fericit?

Eu zic sa fim noi sanatosi, sa traim si sa vedem. Poate Adi din viitor ne va impartasi din experienta lui intr-un viitor 8 decembrie."

5 comments:

Anonymous said...

mi-a placut confruntarea dintre Adi de acum un an si cel de azi... Desi ti-ai pus intrebari retorice, ma bag si eu in seama, tema fericirii fiind una dintre subiectele mele preferate de gandire. Fericire? Dar oare exista doar un singur fel de fericire? Cred ca exista si fericiri marunte, nascute din lucruri mici, si fericiri mai profunde sau mai complexe, unele chinuitoarea, unele neinchipuit de frumoase... Te intrebai daca a te multumi cu fericiri marunte nu e semn de "hibernare"... Da, poate fi si asa... dar in general, orice fericire este buna. Iar cand traiesti cu adevarat, acceptand provocarile si intorsaturile sortii, ai parte de fericire si nefericire, intr-un ritm uneori halucinant. Sfat anti-hibernare: traieste, sa nu-ti fie teama sa traiesti!

Anonymous said...

bai fratilor, ati cazut toti in butoiul cu nostalgie promotia speciala de sarbatori...dar va trece, nicio problema, ma face doar sa ma gandesc unde e sentimentul acela specific, cocktail-ul de fericire si oboseala placuta datorata shoppingului de sezon...stiti voi despre ce e vorba, nu, fetelor ? Serios acum, traiti prezentul, de amintiri o sa aveti parte la pensie...Si o intrebare pusa cu buna credinta, Adi, textele tale au un anumit nivel, crezi ca trebuia sa bagi, ca tot romanu', si engleza si italiana pe langa toate astea ? Dude, nu cred ca e locul potrivit sa-ti etalezi si cunostintele de limbi straine, nu e frumos...Ramai la...hai sa le numim eseuri, si va fi mult mai cool, poti fi trendy si asa...Sa auyim numai de bine, si kai xin ( e in chineza, si nu e de rau...)

Anonymous said...

@liuba:
trebuie sa recunosc ca replica "din prezent" nu e neaparat 100% conforma cu realitatea. Era mai mult o reactie la oboseala la randurile scrise acum un an. Un pic de sarcasm si autoironie nu strica niciodata.
Oricum, povestea cu fericirea gasita in lucrurile marunte e o discutie mai veche in care eram sustinatorul oricarui tip de fericire, indiferent de sursa ei. Acum doar am apucat sa o expun lumii.

Anonymous said...

@anonymous:
acuma ce sa zic eu, mai ma apuca si pe mine dorul de duca si cand ma prinde, parca eu nu mai vreau sa-l las :))
iar povestea cu limbile straine e cat se poate de neutra, si total altfel gandita decat "show-off"-ul care a fost perceput.
initial, mai intrau pe blog si prietenii din strainatate, si voiau sa fie si ei bagati in seama, asa ca le-am facut pe plac. dar am mutat discutiile pe limbi straine pe mess si mail.
asta nu inseamna ca nu o sa mai am pitici englezi sau italieni pe creier... doamne fereste!

Anonymous said...

Corect raspunsul, asteptam lamuriri totusi, m-am prins si singur ca nu de show-off e vorba (tot nu te lasi...). Cat despre pitici, ce sa zic...decat made in Romania, mai bine de alta nationalitate, cu toate ca prezenta lor trebuie tinuta sub control, you know...sa nu incepi sa faci ce-ti soptesc piticii...hai pa, mai vorbim

Post a Comment